Sambata 25.05 am iesit cu tata sa se dezmorteasca un pic mai ales ca miercuri (maine) trebuie sa-l duc inapoi la spital sa-l reinternez pentru ca nu e prea bine :( A fost prima lui iesire dupa operatia pe care a suferit-o la inima. M-am gandit sa-l duc undeva aproape de munte si l-am dus la un prieten de-al lui, Karol, un batranel de 72 de ani foarte simpatic care la batranete s-a apucat de tamplarie.
Karol sta intr-o casa saseasca construita dupa al doilea razboi mondial. Casa este simpla, cocheta si, spre deosebire de restul caselor sasesti care sunt albe cu obloane verzi, este roz cu geamuri albe.Este foarte haioasa.Am gasit curtea in stare impecabila cu iarba taiata uniform si ghivece cu flori amplasate strategic astfel incat sa te incante cu petalele lor firave si colorate.La poarta ne-a intampinat el un motanel batranel care isi facea toaleta (asta asa sa nu zic ca se lingea la fundulet).
Ne-am umplut bine plamanii cu aer rece de munte si ne-am asezat la masa sub ciresul vechi din spatele curtii. Karol, ospitalier a desfacut o sticla mare cu bere si ne-a servit pe mine si pe matusa mea (tata a consumat apa).A pus pe masa un cozonac si niste inghetata. Mi s-au facut ochii cat cepele cand am vazut inghetata (ati crezut ca zic de bere, nu? hi hi).
A inceput un sir lung de povestioare si bancuri. Aveam asa ...in stanga tata (67 ani), in dreapta Tutu - matusa (69 ani) si in fata Karol (72 ani).Toti au spus bancuri si povestioare de pe vremea cand erau copii. M-am simtit minunat ascultandu-i. Apoi Karol ne-a dus sa ne arate instrumentele lui muzicale: un pian (vechi de peste 100 ani), o pianina (veche de peste 100 de ani), un violoncel de pe vremea cand mergea el la scoala si o chitara ceva mai tanara. Avea si ceva vioare, dar erau prafuite si neacordate si puse intr-un colt in atelier.
Karol ne-a incantat cu o arie pe care a interpretat-o la pianina.
M-a emotionat pana la lacrimi si pe tatal meu de asemenea mai ales ca si el iubeste muzica (a cantat 7 ani la vioara). Mi-am dezmortiti si eu putin degetele la pian si pianina.Mi s-a spus ca am ureche muzicala. Eu ma credeam afoana. Adevarul e ca mi-am dorit sa fac pian si din pacate viata asa a decurs incat nu am reusit sa fac tot ce mi-a placut. Dar nu e timpul trecut.
In speranta ca v-a placut, va astept la postarea urmatoare.
Pupici
Alexandrina
